Poate dintr-o alta viata...

Ati simtit vreodata ca apartineti intr-un fel sau altul unui loc pe care il vedeti pentru prima data?Ati auzit vreodata pentru prima oara un cantec sau o voce ce va trezeste simtaminte aparte?Eu da!Si spun cu mana pe inima ca intr-o nu stiu care viata eu sigur am trait in Italia! :)) Nu stiu ce sa spun despre reincarnare,despre cate vieti poate avea un om,pentru ca sunt o persoana religioasa si lucrurile acestea uneori se cam bat cap in cap.Insa sentimentul pe care l-am avut de fiecare data cand am ajuns in Italia e greu de descris in cuvinte.Pe langa faptul ca m-am plimbat prin Roma ca si cum stiam stradutele acelea mici pietruite dintotdeauna,am inceput sa vorbesc limba lor mai intai stangaci,cu greseli colosale,si probabil hilare pentru ei :) dar apoi cat de cat fluent si cuvintele veneau,veneau,incredibil de lejer si de natural.
Italienii sunt specie rara pentru mine.Emana optimism si veselie.Pe unde am fost,te intampina cu zambete largi,saluturi vesele specifice lor si e greu de crezut ca ar fi doar o masca sau gesturi de fatada,pentru ca aproape toti sunt la fel,e in sangele lor aproape pur latin sa transmita vibratia asta.

Am vizitat buna parte din Italia,in special regiunea de centru,de la Roma pana spre Pisa,am apucat sa vad si ceva din zona Toscanei si...m-am indragostit pe viata!Marturisesc ca de fiecare data cand ma simt coplesita de ganduri,oboseala,griji,imi imaginez ca-s acolo,pe un deal din acela verde superb,ca privesc in zare si ma delectez cu un pahar de Chianti Classico :).Iubesc diminetile italiene,cu ristretto si croissant.Ma binedispun oamenii veseli si tonici,bunicii prietenosi si negustorii amabili!Savurez cu placere o felie de pizza la colt de strada,sau o portie buna de paste A l'Osteria di...qualcosa :)) si in timp ce ma bucur de toate minunatiile acestea ma conving si mai tare ca,nu stiu cum,candva am mai fost pe acolo.

Ca sa nu va mai povestesc de momentele in care ii aud pe Celentano,Ramazzotti,Albano dar mai ales Pavarotti.Ceva din interiorul meu vibreaza si imi umple sufletul de emotie!As revedea de zeci de ori filme precum La Dolce Vita, Matrimonio all'italiana,La vita e bella sau Le notti di Cabiria.

De asemenea,Italia este pentru mine 'mama' artelor frumoase,a modei,a masinilor de lux,a specialitatilor culinare rafinate,desi multi ar oferi 'laurii' Frantei in mai multe dintre aceste domenii,eu votez oricand cu 'romanii' dragi sufletului meu!Imi plac deopotriva galagia si 'haosul' din marile orase dar si linistea de pe malul marii,a plajelor salbatice,sau infinitul verde si calm de pe dealurile Toscanei.Este un intreg in care se contopesc in mod absolut delicios contraste si extreme,este un 'tot' sofisticat si unic!

Ar mai fi multe ,multe motive de asternut pe lista,dar mai presus de toate este acel feeling care mai greu poate fi exprimat prin cuvinte.Si ca sa inchei frumos aceasta scurta povestioara despre tara si natia mea de suflet,va citez aforismul meu italian preferat...

A me un paese di sole, 
una casa leggera, 
un canto di fontana giù nel cortile. 
sedile e un di pietra. 
schiamazzo e di bimbi, 
un giorni senza nome e orticello 
è la certezza di vivere.

...care s-ar traduce cam asa : Pentru mine,o tara insorita,o casa linistita,sunetul unei fantani in curte mai jos , o piatra pe care sa ma asez si zgomot de copii,o gradina si zile fara nume inseamna certitudinea de a trai!

Despre nuci,frunze si flori

Azi sunt 'imobilizata' in camera la mine,coloana vertebrala imi da batai de cap de cateva zile bune asa ca mi-am luat o zi libera si am zis sa profit din plin de Bengay,brau de lana si odihna :)) Da,ma simt batrana si neputincioasa :)) insa cu toate astea imi vin idei dupa idei si cel mai important dintre toate,am timp sa scriu! Afara vremea e superba,dar mi-am promis ca stau cuminte macar astazi si incerc sa fac ceva util chiar si asa,din perimetrul micului meu 'teritoriu de influenta'.Am noroc,caci chiar si-asa,sunt inconjurata de o sumedenie de surse de inspiratie.Si privind pe geam,vad nucul mare si impunator din curtea vecinului :) A infloriiiit! Daca nu stiti cum arata florile de nuc,o sa va prezint mai jos o imagine insotita de descriere si abia apoi sa stabilim minunea care se ascunde in spatele acestor mici cilindri pufosi!

Asadar,e luna mai si avem verde peste tot! Corpul ne cere salate,fructe si tot ce-i proaspat si de sezon.Dar cum obsesia mea asumata si recunoscuta este parul,cum as putea sa nu ii dau si lui din ce e bun si proaspat?Am invatat de la tata,care apropo,este un fel de enciclopedie fitosanitara :)) pe langa multe alte calitati verificate :) sa pretuiesc tot ce ne ofera natura,si tot el mi-a facut cunostinta si cu florile si frunzele verzi de nuc.Va voi explica si voua cum sa preparati un fel de ceai bun pentru par.Acesta tonifica scalpul si fibra capilara,ajuta la prevenirea caderii parului,plus ca ofera o stralucire aparte.De retinut ar fi faptul ca acest decoct poate fi folosit exclusiv de catre persoanele cu parul inchis la culoare,de la saten inchis,aramiu,pana la tonurile de brunet.

Se pun la fiert 4 maini de flori si frunze proaspete de nuc in 4 litri de apa.Cu ceaiul obtinut se freaca radacina parului dupa ce acesta a fost spalat si clatit.Parul se lasa sa se usuce natural.Continutul ridicat in iod si polen ajuta la intarirea firelor si ofera parului vostru o doza buna de minerale si 'hrana' naturala.

Personal,in luna mai imi fac provizii de frunze de nuc pentru tot anul.Odata culese,tai sau rup frunzele si le pun la uscat,in strat subtire,pe hartie alba la loc umbros si bine aerisit.Frunzele sunt uscate si bune de depozitat pentru iarna cand se 'sparg' in mana cu un zgomot specific.Abia atunci pot fi puse la pastrat,in pungi de hartie sau saculeti de panza.Din ele prepar infuzii sau decoct,turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita plina varf de frunze uscate.Se acopera vasul in care am pus frunzele la infuzat,se lasa cateva minute si se poate bea pentru diminuarea tulburarilor digestive si chiar pentru curatarea sangealui...ca tot e detox-ul pe vall!Si tot cu aceasta infuzie imi clatesc parul iarna,cand sunt privata de frunzele verzi.

Va asigur,nucul e o planta miraculoasa.Acestea sunt doar o mica parte din intrebuintarile lui,partea de care eu profit constant.Sper ca v-am fost de folos si nu uitati sa profitati din plin de tot ce-i verde,fresh si de sezon!

Pentru inceput...cuvantul!

Ma astept sa ziceti..’of,alt blog’ sau ‘toata lumea s-a apucat de scris’ sau ‘toti se vad scriitori in ziua de azi’.Ca sa clarific orice fel de intrebare,sa stiti ca in primul rand scriu pentru mine (daaaa,de cele mai multe ori dau dovada de putin egoism :))).Apoi pentru cei dragi,pentru cei cativa putini dar buni prieteni,poate chiar si pentru sotul meu iubit :)…si sa nu credeti ca ducem lipsa de comunicare,dar de cand ma stiu am comunicat si mi-am exprimat mult mai bine si mai frumos ideile si gandurile in scris decat altfel.Apoi ma gandesc ca as mai putea sa scriu pentru cei care ar putea gasi informatii utile din diverse domenii,ce am de gand sa le public aici pe viitor.

Tin initial sa ma scuz pentru lipsa de cunostinte riguroase in domeniul blogging-ului,marturisesc ca deja mi-am ‘prins urechile’ pana la momentul in care scriu aceste randuri.Sper, totusi, ca pana cand ma voi perfectiona sa compensez cat pot prin…cuvinte-ganduri,sfaturi si idei :)

O sa va intrebati probabil ce am de spus,pentru ca eu,personal,cand gasesc si deschid vreun blog,ma intreb automat care o fi ideea de baza.Ce vrea omul asta sa transmita?Ce vrea sa promoveze?Unde ar vrea sa ajunga?Va voi raspunde foarte simplu,imi astern gandurile aici ca sa nu se piarda..Am prin casa agende,fituici,colturi de ziar,servetele,pe unde am apucat sa imi astern de-a lungul anilor cate un gand frumos,cate o intamplare ce merita povestita,cate o imagine ce nu ar trebui pierduta,cate o vorba ce ar trebui memorata.Si mai am ceva!Fara lipsa de modestie,ma consider un om caruia nu ii scapa prea multe.Si-acum imi vine in minte o mare vorba a maestrului Caragiale: ‘Simt enorm si vaz monstruos’…Da,le vad,le aud,le simt,poate uneori mai mult decat mi-as dori,dar din fericire pentru mine,de cele mai multe ori ma incapatanez sa le pastrez doar pe cele bune si frumoase.Asadar,tot pe acestea vi le voi transmite si voua!Ca sa revin la ideea principala,m-am hotarat sa impartasesc cate ceva din ce cred eu ca merita impartasit,si sper sa ma ridic la inaltimea asteptarilor :)

Nu am un stil anume,sper sa ajung sa il creez.Nu am un domeniu anume de explorat,imi place diversitatea.Nu voi avea mereu aceeasi stare de spirit,sunt om.Dar imi place sa cred ca am mereu ‘cuvintele cu mine’.Pentru ca asa dupa cum spunea Confucius, ‘cuvintele sunt vocea inimii’!

:)

Astazi ma rezum la introducere,dar in zilele urmatoare voi reveni,pentru ca exista oameni,fapte si ganduri ce merita…cuvinte!