Poate dintr-o alta viata...

Ati simtit vreodata ca apartineti intr-un fel sau altul unui loc pe care il vedeti pentru prima data?Ati auzit vreodata pentru prima oara un cantec sau o voce ce va trezeste simtaminte aparte?Eu da!Si spun cu mana pe inima ca intr-o nu stiu care viata eu sigur am trait in Italia! :)) Nu stiu ce sa spun despre reincarnare,despre cate vieti poate avea un om,pentru ca sunt o persoana religioasa si lucrurile acestea uneori se cam bat cap in cap.Insa sentimentul pe care l-am avut de fiecare data cand am ajuns in Italia e greu de descris in cuvinte.Pe langa faptul ca m-am plimbat prin Roma ca si cum stiam stradutele acelea mici pietruite dintotdeauna,am inceput sa vorbesc limba lor mai intai stangaci,cu greseli colosale,si probabil hilare pentru ei :) dar apoi cat de cat fluent si cuvintele veneau,veneau,incredibil de lejer si de natural.
Italienii sunt specie rara pentru mine.Emana optimism si veselie.Pe unde am fost,te intampina cu zambete largi,saluturi vesele specifice lor si e greu de crezut ca ar fi doar o masca sau gesturi de fatada,pentru ca aproape toti sunt la fel,e in sangele lor aproape pur latin sa transmita vibratia asta.

Am vizitat buna parte din Italia,in special regiunea de centru,de la Roma pana spre Pisa,am apucat sa vad si ceva din zona Toscanei si...m-am indragostit pe viata!Marturisesc ca de fiecare data cand ma simt coplesita de ganduri,oboseala,griji,imi imaginez ca-s acolo,pe un deal din acela verde superb,ca privesc in zare si ma delectez cu un pahar de Chianti Classico :).Iubesc diminetile italiene,cu ristretto si croissant.Ma binedispun oamenii veseli si tonici,bunicii prietenosi si negustorii amabili!Savurez cu placere o felie de pizza la colt de strada,sau o portie buna de paste A l'Osteria di...qualcosa :)) si in timp ce ma bucur de toate minunatiile acestea ma conving si mai tare ca,nu stiu cum,candva am mai fost pe acolo.

Ca sa nu va mai povestesc de momentele in care ii aud pe Celentano,Ramazzotti,Albano dar mai ales Pavarotti.Ceva din interiorul meu vibreaza si imi umple sufletul de emotie!As revedea de zeci de ori filme precum La Dolce Vita, Matrimonio all'italiana,La vita e bella sau Le notti di Cabiria.

De asemenea,Italia este pentru mine 'mama' artelor frumoase,a modei,a masinilor de lux,a specialitatilor culinare rafinate,desi multi ar oferi 'laurii' Frantei in mai multe dintre aceste domenii,eu votez oricand cu 'romanii' dragi sufletului meu!Imi plac deopotriva galagia si 'haosul' din marile orase dar si linistea de pe malul marii,a plajelor salbatice,sau infinitul verde si calm de pe dealurile Toscanei.Este un intreg in care se contopesc in mod absolut delicios contraste si extreme,este un 'tot' sofisticat si unic!

Ar mai fi multe ,multe motive de asternut pe lista,dar mai presus de toate este acel feeling care mai greu poate fi exprimat prin cuvinte.Si ca sa inchei frumos aceasta scurta povestioara despre tara si natia mea de suflet,va citez aforismul meu italian preferat...

A me un paese di sole, 
una casa leggera, 
un canto di fontana giù nel cortile. 
sedile e un di pietra. 
schiamazzo e di bimbi, 
un giorni senza nome e orticello 
è la certezza di vivere.

...care s-ar traduce cam asa : Pentru mine,o tara insorita,o casa linistita,sunetul unei fantani in curte mai jos , o piatra pe care sa ma asez si zgomot de copii,o gradina si zile fara nume inseamna certitudinea de a trai!